De când am publicat Milu și lumea din Copac am primit mai multe întrebări legate de scris în general și despre poveștile pentru copii și Milu în particular. Mai jos, răspunsurile la câteva dintre întrebările primite cel mai des primite.
De ce o carte de povești pentru copii?
Unele dintre cele mai frumoase amintiri de când eram mică sunt legate de povești – când mi le spuneau părinții, când le ceream neîncetat, noaptea, înainte de culcare sau când le citeam eu însămi. Am știut de atunci că poveștile sunt importante, și pe măsură ce am crescut am realizat că acestea rămân cu noi, în diferite forme.
De asemenea, poveștile spun mult mai mult decât ni se arată la prima vedere, iar copiii înțeleg acest lucru.
Cum a luat naștere Milu și lumea din Copac?
Când eram mică și mergeam la biblioteca din oraș eram fascinată de cărțile tridimensionale pe care le vedeam întotdeauna pe rafturile de sus ale camerei principale. Cea care mi-a rămas cel mai bine în minte era Cloșca, după o poezie a Elenei Farago.
Astfel, prima mea dorință a fost să fac o astfel de carte deoarece nu am mai văzut de ani de zile la noi așa ceva care să arate și bine și să fie făcut de scriitori și ilustratori români. Am vorbit despre dorința mea cu niște prieteni apropiați care au ei înșiși o fetiță, pe vremea aceea de 3 ani. În acel moment ei au făcut ceva care și acum mi se pare formidabil: s-au oferit să investească în acest proiect și să mă susțină financiar, lucru pentru care le sunt și astăzi recunoscătoare.
Atunci s-a conturat și povestea: avea să aibă în rol principal un personaj inspirat de fetița lor, Melania, de care m-am îndrăgostit imediat ce am cunoscut-o.
Pe măsură ce am început să mă documentez și să caut colaboratori, am descoperit că este foarte dificil să găsesc ingineri de hârtie în România și că este un demers care implică niște resurse financiare mult peste cele de care dispuneam eu în acel moment.
În final, considerând toate aceste informații, am luat decizia de a realiza o carte ilustrată normală, neabandonând însă ideea unei cărți 3D.
Este greu să publici independent?
Da, deoarece ai nevoie de multe resurse și este nevoie să te ocupi de tot, nu doar de scrisul propriu-zis. Avantajul este că ai libertatea de a decide ce și cum vrei să arate și posibilitatea de a participa la întregul proces – de la scriere, la căutarea ilustratorilor, la alegerea hârtiei. Am învățat și încă învăț multe, iar bucuria cea mai mare o am atunci când văd copiii citind cartea și bucurându-se de poveste sau când primesc mesaje de la părinți.
Care este cartea ta preferată pentru copii?
Îmi plac foarte multe, printre ele: Alice în țara minunilor de Lewis Carroll, Coraline și Cartea Cimitirului de Neil Gaiman, Momo de Michael Ende, cărțile lui Oliver Jeffers.
Care este partea ta preferată în procesul de scriere a cărților pentru copii?
În orice poveste, indiferent pentru cine scriu, îmi place procesul de descoperire a personajelor. Aflu cine sunt, ce își doresc și lumea în care trăiesc. Îmi mai place foarte mult să mă gândesc la cum a apărut ceva, fie că este vorba despre o lume, un element, un personaj și indiferent dacă această informație apare sau nu în carte, pentru mine este important să o știu. Și îmi mai place, ca oricărui cititor, să descopăr alături de personajele mele, ce se va întâmpla mai departe.
Cum alegi numele personajelor în poveștile tale?
Depinde de la personaj la personaj. În unele cazuri, numele îmi vin pur și simplu de la început. În altele este nevoie de ceva timp până să apară. Uneori am crezut că am găsit un nume pentru ca mai apoi să-mi dau seama că nu se potrivea. În cazul lui Milu a fost ușor, deoarece personajul este inspirat de o fetiță reală.
Ce carte din copilărie ți-a influențat cel mai mult pasiunea pentru lectură?
Pasiunea pentru lectură o am de la părinții mei care mi-au spus povești și mi-au citit de când eram mică. Apoi, când am putut citit singură, mi-au făcut un cont la biblioteca din oraș, unde mergeam să-mi iau singură cărțile.
